Cello Real

Violoncelul (/ˌvaɪələnˈtʃɛloʊ/ VY-ə-lən-CHEL-oh, pronunție italiană: [vjolonˈtʃɛllo]),[1], în mod normal, abreviat pur și simplu ca violoncel (/ˈtʃɛloʊ/ CHEL-oh), este ciupit de mijloc lovit ocazional) instrument cu coarde a familiei viorilor. Cele patru coarde ale sale sunt de obicei acordate în cincimi perfecte: de la scăzut la înalt, C2, G2, D3 și A3. Cele patru coarde ale violei sunt fiecare cu o octava mai sus. Muzica pentru violoncel este, în general, scrisă în cheia de bas, cheia de tenor, cheia de alto și cheia de sol utilizate pentru pasaje de gamă mai înaltă.

Cântat de un violoncelist sau violoncelist, se bucură de un vast repertoriu solo cu și fără acompaniament, precum și de numeroase concerte. Ca instrument solo, violoncelul își folosește întreaga gamă, de la bas la soprană, iar în muzica de cameră, cum ar fi cvartetele de coarde și secțiunea de coarde a orchestrei, joacă adesea partea de bas, unde poate fi întărită cu o octavă mai jos de dublu. basuri. Muzica de bas figurat din epoca barocului presupune de obicei un violoncel, una viola da gamba sau un fagot ca parte a grupului de basso continuu alături de instrumente de acorduri precum orga, clavecinul, lăuta sau teorba. Violoncețele se găsesc în multe alte ansambluri, de la orchestrele chineze moderne până la trupe rock pentru violoncel.

Numele violoncel provine de la sfârșitul violoncelului italian,[2] care înseamnă „mic violone”. Violone („violă mare”) a fost un membru de dimensiuni mari al familiei de violă (viola da gamba) sau a familiei de vioară (viola da braccio). Termenul „violone” de astăzi se referă de obicei la instrumentul cu tonul cel mai jos al violelor, o familie de instrumente cu coarde care a demodat pe la sfârșitul secolului al XVII-lea în majoritatea țărilor, cu excepția Angliei și, mai ales, a Franței, unde au supraviețuit altuia. cu jumătate de secol înainte ca familia viorilor mai tare să fie mai în favoare și în acea țară. În orchestrele simfonice moderne, este al doilea ca mărime instrument cu coarde (contrabasul este cel mai mare). Astfel, denumirea de „violoncello” conținea atât augmentativul „-one” („mare”), cât și diminutivul „-cello” („mic”). Până la începutul secolului al XX-lea, devenise obișnuit să se scurteze numele la „violoncel, cu apostroful indicând tulpina lipsă.[3] Acum este obișnuit să se folosească „violoncel” fără apostrof ca denumire completă.[3] Viola este derivată din rădăcina viola, care provine din latina medievală vitula, adică instrument cu coarde.
(https://en.wikipedia.org/wiki/Cello)

Cello Real este aplicația de simulare Cello cu caracteristica Arco (folosind arcul violoncelului cu mâna). Gama de frecventa: D2 -> F4.

Mai multe melodii offline și online pentru exersare (Cu capacitatea de a schimba viteza).

Joacă cu 3 moduri:
- Simplu (recomandat pentru începători): utilizați doar mâna dreaptă pentru a trage arcul violoncelului (Arco).
- Profesional: Foloseste 2 maini. Folosiți mâna dreaptă pentru a trage arcul violoncelului (Arco). Utilizați mâna stângă pentru a alege nota (frecvența) în coarda violoncelului.
- Fără arc: Folosiți nota de apăsare cu 1 sau 2 mâini pentru a reda sunetul violoncelului.

Puteți alege redarea automată pentru ascultarea melodiilor.

Funcția de înregistrare: înregistrează, redă și distribuie prietenilor tăi.

** Cântecele sunt actualizate în mod regulat