Ãntr-o dimineaČÄ din primÄvara anului 1953, Aldous Huxley ia patru zecimi de gram de mescalinÄ Či aČteaptÄ rÄbdÄtor sÄ vadÄ ce se ÃŽntÃĸmplÄ. DupÄ un timp, constatÄ cÄ totul, de la florile din vazÄ pÃĸnÄ la cutele pantalonilor, e complet schimbat: culorile sunt mai intense Či mai luminoase, iar timpul Či spaČiul par sÄ nu aibÄ nici o importanČÄ. Huxley noteazÄ cu lux de amÄnunte senzaČiile trÄite ÃŽn PorČile percepČiei, conchizÃĸnd cÄ halucinogenele stimuleazÄ creativitatea Či brodÃĸnd pe marginea efectelor pe care asemenea experienČe le-ar putea avea asupra artei Či religiei. Ãn continuarea acestui eseu devenit clasic, Raiul Či iadul aratÄ cÄ halucinogenele pot fi folosite Či pentru a ajunge la o percepČie spiritualÄ Či la revelaČia personalÄ. Raiul Či iadul se referÄ aici, metaforic, la ceea ce Huxley considerÄ a fi doua stÄri contrarii care se pot manifesta la "antipozii minČii" atunci cÃĸnd se deschid "porČile percepČiei" - nu doar ÃŽn cadrul experienČelor mistice, ci Či ÃŽn viaČa de zi cu zi.