„Secole de-a rândul, IUBIREA a reprezentat nucleul vieții, singurul cuvânt care stă la baza creației, cuvântul magic care are puterea de a schimba lumea și de a face minuni. Iubirea este scopul nostru de când ne naștem și până ne apropiem de mormânt. Orice om vrea să iubească și să fie iubit, orice om dorește să își găsească sensul prin iubire.

Volumul „Cresc iubind” este o metaforă a vieții și a iubirii, o carte care surprinde rolul inițiatic al iubirii, transformarea sufletului care nu poate cunoaște și evolua fără iubire. Aceste poezii sunt bucăți din sufletul și inima autoarei, o ființă extrem de sensibilă și delicată, iar lectura lor este o cale de a o descoperi și cunoaște. Sunt poezii scrise în etape diferite ale vieții, decisive pentru destinul ei.

A vorbi despre această carte înseamnă a vorbi despre omul pe care a scris-o, un OM frumos din toate punctele de vedere, un OM cu o inimă mare, mare și plină de foarte multă iubire. Această carte este ca o oglindă în care se reflectă sufletul autoarei, plin de lumină, iubire, har divin, îngeri, fluturi, nori, flori de tei și multe îmbrăţişări. Am citit și recitit fiecare gând, fiecare vers și am constatat de fiecare dată că mă regăsesc perfect în fiecare emoție transmisă. E ca o întoarcere în trecut, în anii adolescenței și tinereții, ca o lecție de autocunoaștere, un prilej de meditație asupra importanței acestui sentiment unic și etern.

O felicit din toată inima pentru talentul, sinceritatea și delicatețea cu care a scris aceste minunate bucăți de suflet și sper că această carte este doar începutul… aștept continuarea!”

Prof. Loredana Socoliuc

(profesoară de limba și literatura română, Suceava)

Către cititorii mei

Volumul acesta este o colecție de poezii, cele din primul capitol scrise în adolescență, când am început să concretizez în versuri căutările mele sufletești, iar cele din partea a doua a cărții au fost scrise 25 de ani mai târziu. În ultimii ani îmi tot spuneam că atunci când voi regăsi drumul sufletului meu, voi începe din nou să cânt, așa cum o făceam când eram copil. Am simțit că a sosit vremea „să cânt” despre mine, numai că de data aceasta vocea sufletului și-a croit din nou drumul prin versuri.

Cartea „Cresc iubind” reprezintă pentru mine drumul în căutare de adevăr și de sensul vieții. Pornește de la tiparul adolescentin de iubire neîmplinită, de suferință pentru că nu găsisem încă persoana care să mă înțeleagă sau asupra căreia să îmi revărs preaplinul inimii, și ajungând la sentimentul că viața fără persoana iubită nu are sens. Privind înapoi prin ochii persoanei mature de acum, îmi dau seama de profunzimea sentimentelor după care tânjeam cu atâta ardoare, de tristețea și de resemnarea atipică acelei vârste fragede.

Jocul cuvintelor și exprimarea metaforică m-au însoțit și după 25 de ani, când viața mi-a scos în cale oameni și situații care m-au impulsionat, m-au ajutat să-mi reaprind scânteia și să mă reconectez la potențialul meu creator uitat de mult.

Partea a doua a cărții este o exprimare a transcenderii iubirii omenești, așa cum din păcate se transmite în societatea în care trăim, către modelul de iubire necondiționată. Este drumul de la suferință la acceptare, de la iubirea neîmpărtăşită către cea atotcuprinzătoare. Este lecția mea, de a-mi deschide sufletul prin intermediul persoanei iubite, spre iubirea lui Dumnezeu și spre iubirea de sine.

Transformarea prin iubire înseamnă pentru mine trecerea de la posesiune, de la obsesie, de la dor și suferință, de la dezamăgiri și așteptări neîmplinite la sentimentul de iubire pură, la acceptare, la dăruire, la comuniune și, mai presus de toate, la depășirea condiției umane și implicit la apropierea de Dumnezeu, ca izvor neîncetat și nemărginit al iubirii, unde nu mai există deznădejde, durere și nici frică de moarte.

În concluzie, creșterea prin și în iubire înseamnă trecerea de la „eu vreau”, de la viața în orgoliu și norme, la „eu sunt”, la conștientizarea prezenței, apartenenței și a darurilor lui Dumnezeu în viața noastră. Cel care ne trimite oamenii în viața noastră pentru a-i iubi și a-i lăsa apoi să zboare liber mai departe, precum fluturii…

Sper ca cititorii mei să găsească în versurile mele vindecarea pe care și eu am găsit-o scriindu-le.

Ella Mara

Viena, 2018

DESTĂINUIRI ROMANTICE

Există cel puțin la români o vorbă, conform căreia Românul s-a născut poet, sau o alta, care spune cam așa: Nu e om să nu fi scris o poezie. În realitate ne naștem și murim cu poezia în suflet, chiar dacă nu avem curajul, tenacitatea sau chemarea să o punem pe hârtie. Astfel că sunt extrem de puțini care își adună în palma sufletului nestematele vieții lor spre a le arunca spre stele, înnobilând bolta vieții lor cu licuricii speranței, a iubirii și implicit a frumosului.

Este meritul real al autoarei de a fi făcut acest pas, oferind urmașilor trăiri de o sinceritate maximă, pe care mulți și multe, în anumite etape ale vieții le-ar fi avut. În această situație cititorul se poate și el lesne integra acestora, mesajului major, de mari semnificații umane, șarmante prin sinceritate și sensibilitate.

După cum se poate constata în carte, față în față, ca două capitole de viață distincte, stau ipostaze ale destinului uman. Primul, Adolescența, cu puritatea și căutările chintesenței iubirii, cu marile întrebări, obsesive, ale vârstei, asupra vieții, iubirii, timpului, cu referiri asupra universului celest, cu chemări de dragoste pentru împlinirea destinului ființei gata de zbor, cu dialog cu propriul suflet. Toate sub forma destăinuirilor, pe același canal erotic navigând și ulterior.

Al doilea capitol, al maturului, cu un bagaj important existențial, surprinde prin profunzimea trăirilor, unele ajunse la paroxism erotic, la fel timbrate de un romantism poetic curat. Între trăiri intense carnale și cele sufletești suave nu este decât un pas, așa cum și în viața reală totul este amestecat în vârtejul timpului de-o clipă sau de-o viață… Imaginația în poezie își are rolul său bine definit, producând efect maxim: Aș vrea să suflu-⁠n piatră trandafiri/ Fără de spini… doar cu miros de stele (poezia Aș vrea). Poeziile celui de-al doilea ciclu, redau un mozaic divers: retrospectiva vieții, întrebări existențiale, drumul de la resemnare spre speranță, dialog cu propriul suflet, teama de-a pierde omul iubit, despre esența iubirii și în final a iubirii și apropierii de Sublim, de Dumnezeu cu toată simbolistica benefică oamenilor.

Încheind lecturarea acestor destăinuiri, ce au creat autoarei acea descărcare benefică sufletească (Katharsis, după Aristotel), cititorul poare rămâne cu acea senzație a admirării unui tablou, sau audierii unui concert, care inspiră meditații și stări de spirit care ne pot pune în postura exteriorizării prin scrierea a propriilor noastre trăiri și gânduri, căci mai nimic nu este mai nobil în viață decât a lăsa o parte din sufletul nostru următoarelor generații…

Prof. Dr. Mugur Andronic,

Laureat al Academiei Române