„Cel care are un motiv pentru care să trăiască poate îndura aproape
orice“ – cu acest motto, Viktor Frankl a studiat cum, chiar și în fața
celor mai crunte lovituri ale vieții, sensul este posibil și cum le permite
oamenilor să rămână sănătoși mental în vremuri de criză. Să spui da
vieții, să supraviețuiești greutăților, fricii și durerii înseamnă să găsești
un sens în suferință. Dar forța interioară a omului îl poate ridica
deasupra destinului său. Chiar dacă nu putem schimba circumstanțele,
avem mereu libertatea de a ne alege atitudinea în privința lor.
Sensul vieții și reziliența se află în atenția logoterapiei lui Frankl, a
studiului său asupra supraviețuitorilor Holocaustului și a atitudinii sale
critice față de pustiul interior al societății consumeriste moderne. Această
carte vă invită să redescoperiți un mare umanist. Textele lui, scrise pe
parcursul a șase decenii, simbolizează puntea pe care Frankl a construit-o
între psihologie și arta filosofică a vieții.
„Una peste alta, degradarea fizică şi mentală depindea de calibrarea
mentală, iar această calibrare mentală o făcea fiecare cum considera de
cuviinţă! Şi, chiar dacă la intrarea în lagăr prizonierului i se lua totul,
până şi ochelarii şi cureaua, îi rămânea această libertate, literalmente
până în ultima clipă, până la ultima suflare. Era libertatea de a adopta
o atitudine sau alta – exista un «aşa sau aşa». Şi erau mereu câţiva care
voiau să-şi reţină iritarea şi să-şi învingă apatia. Erau acei bărbaţi care
treceau din baracă în baracă prin lagăr şi în locurile de apel, care
împărţeau aici o vorbă bună şi acolo ultima bucăţică de pâine. Ei erau
dovezile vii ale faptului că nu era în nici un caz garantat ceea ce face
lagărul de concentrare din om: omul putea deveni un prizonier tipic sau
putea rămâne om chiar şi în această situaţie cumplită, în această situaţie
limită, extremă. Asta ţinea întotdeauna de propria decizie.“
Viktor E. Frankl