Ape
Teave selle e-raamatu kohta
Ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru și ce cărări am apucat pentru a ne îndrepta spre viitor?
Eu cred că asta-i întrebarea care ar trebui să răsune într-o lume ce parcă tânjește spre nicăieri, în cercuri pe loc, ce se strâmtorează atât de mult, de-i taie respirația oricărei ființe vii, cu nevoia de aer și implicit de libertate.
Care ne este oare sensul, scopul ori menirea? Și care este oare adevăratul motiv pentru care existăm? Cum să devenim o mai bună versiune a propriului eu? Și ce ar trebui să facem ca să nu irosim timpul ce ne-a fost oferit?
Asemenea întrebări se cer purtate mereu și mereu...
Genunchii se cer îndoiți pe covor, căutând răspunsuri care duc către eternitate. Câți dintre noi mai știm oare să facem asta? Și cam câți dintre noi ne mai încumetăm să iubim sincer, fără acea frică de a fi răniți, fără frica de a ne zdruncina orgoliile și de a renunța la propriile interese pentru a-l ajuta pe aproapele nostru să descopere deplinătatea miresmelor de bună esență, din suflet?
Viața nu este doar o simplă întâmplare! Viața de aici nu este doar un joc și nici puținul în care noi credem!
Viața de aici este mai mult – poate chiar un amplu test al existenței noastre, în care noi suntem supuși la o multitudine de mini-teste, prin care trebuie să dovedim că noi merităm să știm mai mult, că merităm să primim mai mult și să evoluăm prielnic, pentru a putea păși spre o nouă etapă a ceea ce am putea deveni.
Dar câți dintre noi avem oare capacitatea de a traversa limitele orizontului deja impus?
Poate că puțini...
Dorința de a ne simți superiori celuilalt este atât de mare!... Furia acelei lăcomii acerbe, prin care căutăm pentru noi înșine, este atât de greu de controlat!... Asta în timp ce firele răutății din noi sunt încâlcite, de parcă nu mai e ghem rotația care ne compune, ci un șir haotic depănat... în timp ce cuțitele iubirii se resimt tocite pentru a putea tăia acele fire ale răutății, care ne țin legați în cuștile umbrite ale neștiinței. Iar neștiința nu este lipsa de informație, ci este surplusul de informație oferit unui procesor lipsit de înțelepciune.
Iar tocmai înțelepciunea este cheia!
Noi doar prin ușile ei putem să pășim spre un viitor al siguranței; căci fără înțelepciune suntem doar o memorie stocată pe un spațiu de depozitare; memorie care nici nu ne ajută și nici nu ne folosește – o memorie care ne oferă doar satisfacția de a ști că o deținem.
Eu sugerez să deschidem căile unui viitor inteligent, un viitor al oamenilor care știu să-și acopere trupurile și să-și deschidă mințile; un viitor al oamenilor care deși par răi, păstrează iubire în inimi; un viitor al încrederii.
Eu propun să evoluăm!
Căci este ușor să ne pierdem timpul ce ne-a fost dat...
Noi nu avem certitudini definite precis în strâmtarea acestui veac dacă vom mai avea vreodată șansa de a ajunge în acest lung examen al vieții – însă avem nădejde. Doar că ne limităm!... Și o facem din simplul motiv că refuzăm să acceptăm acea evoluție benefică. Noi refuzăm să renunțăm la acele fire obscure cu care ne-am obișnuit să ne împodobim sufletele.
Eu aleg să-mi ascut cuțitele iubirii pentru a reuși să tai și ultimele rămășițe din negreața care cere disperată ca noi să pășim pe drumurile ce duc spre prăpastia pierzaniei.
Eu vreau să aleg bunătatea!
Nu mă întrebați ce anume este această bunătate, ori cum aș putea fi capabilă ca pur și simplu să o aleg, ci doar ascultați-vă interiorul, căci el știe cel mai bine să ne șoptească răspunsurile la întrebările cele mai grele din examenul vieții.
Și să nu uităm că prin definiție, viața este tocmai acel dar oferit fiecăruia în parte de către Creator – UNUL și ETERN!
Hinnangud ja arvustused
Teave autori kohta
Cel mai eficient mod de a descrie o persoană este să o faci prin prisma faptelor sale. Eu îndrăznesc să spun că am deprins îndeletnicirea de a scrie cuvinte frumos aranjate pe pagini, dar nu cred că asta îmi conferă vreun statut anume, ori vreo impresie socială cum că eu aș reprezenta ceva altfel față de restul; oricine poate să scrie, oricine poate să învețe lucruri, însă nu oricine poată să caute mereu o cale spre a fi un om mai bun, pe plan spiritual, nu în sensul de a fi mai bun la ceva anume, ci doar mai bun - lăuntric; tocmai din acest motiv eu nu țin cont de statutul social atunci când adresez respectul meu cuiva, ci de lumina din ochi, de gesturi, de intenții, poate că de înțelepciunea pe care o propagă prin simplu fapt de a exista. A spune că ești scriitor, nu este o meserie, ci o pasiune; exact asta reprezintă scrisul pentru mine: o formă de a evada din monotonia cotidiană, spre alte lumi, umplute de frumos. Iar aici, nu aș vrea să pară că eu caut să evadez pentru că nu-mi place viața pe care o trăiesc; eu o ador! Eu apreciez și iubesc din plin lumea în care trăim, florile, natura, tot ceea ce înseamnă viață, peisajele, munții, cerul... toate astea se ating de lăuntricul meu ca părți săgetate direct din Rai, cu săgeți ce nasc minuni.
Cred că mai presus de toate lucrurile cu care iau tangență, mie îmi plac oamenii buni și faptele frumoase.
În poezii eu mă inspir atât din poveștile pe care le scriu, cât și din întâmplările cu care iau contact. În general, eu tind să culeg mult din toate câte întâlnesc în cale, de la oamenii de care mă leg, din locurile prin care merg. A scrie, pentru mine a devenit ceva aproape vital, dar nu mai presus ca setea de a iubi ceea ce ne caracterizează pe noi ca oameni – adică nu mai presus de suflet; iar noi toți știm ce anume ține de suflet și care îi sunt nevoile: el are în special trebuință de emoții curate, ce curg din setea de a dobândi deplinătate în concordanță cu Adevărul Absolut, dictat de Divinitate.
Eu m-am născut în județul Arad, dar am copilărit în comuna Cristești, din județul Botoșani. Mama mea a fost cea care m-a introdus în arta poeziei; țin minte că ei îi plăcea mult să compună, când eram eu copil. Când mi-a explicat pentru prima dată că de fapt poezia nu e rimă, ci o stare de spirit și metaforă, a fost momentul care mi-a acaparat atenția, de nu i-am mai dat drumul, ci am început să tot caut să leg cuvinte, pe care să le transpun mai apoi pe foi, ca parte din emoțiile mele.
În prezent, eu locuiesc în Botoșani, orașul care mă leagă cel mai mult de lucrurile materiale, de parcă dealurile și pădurile dimprejur, îmi sunt cea mai mare avere. Aici este acasă pentru mine!
