Miza cÄrČii Ioanei Nicolaie este sÄ scoatÄ la luminÄ, prin incursul faulknerian ÃŽn interiorul unei minČi care amestecÄ timpurile Či emoČiile, o viaČÄ, un destin, o urmÄ pe care umanitatea personajelor ei o lasÄ (sau nu) ÃŽn lume. Cartea nu se citeČte cu sufletul uČor, ci cu sufletul la gurÄ. NaraČiunea e densÄ, stratificatÄ ÃŽn episoade ce construiesc o viziune etnograficÄ a marilor evenimente din viaČÄ (ÃŽn definitiv, suntem ÃŽn spaČiul lui Rebreanu): o ČezÄtoare, un peČit, o nuntÄ, prima noapte de dragoste, uluirea, durerea, ruČinea, frica, prima bÄtaie primitÄ de la soČ, primul copil, urmÄtorii pÃĸnÄ la doisprezece. ViaČa unei femei, aČa cum a fost ea.
Cititorul va ÃŽntÃĸlni cu emoČie, de-a lungul romanului, diverse feluri de a-nČelege realitatea: orÄČelul VÄralia, unde se petrec ÃŽntÃĸmplÄrile din carte, are ceva din familiarul satului Prislop, din magia Činutului Macondo Či din dramatismul vieČii oamenilor ÃŽn comitatul Yoknapatawpha, rÄmÃĸnÃĸnd totuČi un spaČiu unic, nemaiÃŽntÃĸlnit, descris de autoare cu o iubire nesfÃĸrČitÄ.