關於本電子書
Un roman provocator și experimental, care se concentrează pe necesitatea de a reexamina și de a reevalua constant ceea ce credem că știm despre istorie, dar și despre dragoste sau prietenie. Cursul ei schimbă felul în care vedem lumea.
În Elizabeth Finch, vom regăsi tot ceea ce prețuim la Barnes: atenția sa pentru formele neortodoxe ale iubirii dintre doi oameni, un viraj convingător către non-ficțiune, impactul istoriei și, în special, al biografiei, ca hrană și ghid în viețile noastre actuale.
„O explorare lirică, atentă și captivantă a iubirii, a durerii și a miturilor colective ale istoriei.“
Booklist
Elizabeth Finch e compusă din „două treimi ficțiune și o treime non-ficțiune. Partea literară are drept protagonistă o femeie care nu e doar inteligentă, ci de-a dreptul înțeleaptă, un lector universitar care predă cursuri adulților și care are un impact deosebit asupra vieții naratorului, dar și asupra modului său de a gândi. Partea de non-ficțiune se concentrează asupra lui Iulian Apostatul, cel din urmă împărat roman păgân, după uciderea căruia creștinismul a rămas triumfător vreme de vreo cincisprezece secole. [...] Elizabeth Finch este o femeie care nu aparține vremurilor sale, un personaj în afara timpului, care scrutează cu atenție realitatea, care vede lucrurile mai clar decât studenții săi.“
Julian Barnes
關於作者
JULIAN BARNES s-a născut în Leicester, în 1946. A studiat la City of London School între 1957 și 1964, apoi la Magdalen College, Oxford, absolvind în 1968 secția de limbi moderne. A lucrat ca lexicograf pentru Oxford English Dictionary timp de trei ani. Din 1977, a devenit redactor literar și a semnat recenzii în The New Statesmen și în The New Review. Între 1979 și 1986 a realizat cronici de televiziune, mai întâi pentru The New Statesmen și apoi pentru The Observer. A scris mai bine de cincisprezece volume de proză și de eseuri, cariera sa literară fiind încununată de numeroase premii și distincții: Somerset Maugham Award pentru Metroland (1981), Geoffrey Faber Memorial Prize (1985), Prix Médicis pentru Papagalul lui Flaubert (1986), E.M. Forster Award (decernat de American Academy and Institute of Arts and Letters, 1986), Gutenberg Prize (1987), Grinzane Cavour Prize (1988), Prix Femina pentru Trois (1992). A fost de trei ori finalist la Booker Prize: în 1984 pentru Papagalul lui Flaubert, în 1998 pentru Anglia, Anglia și în 2005 pentru Arthur & George. Statul francez i-a acordat în 1988 titlul de Chevalier des Arts et des Lettres, în 1995 a fost numit Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres, iar în 2004 a primit titlul de Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres. De asemenea, în 1993 Fundatia FVS i-a acordat Shakespeare Prize, iar în 2004 a fost recompensat cu Premiul Statului Austriac pentru Literatura Europeană. În 2011, i-a fost decernat Man Booker Prize pentru romanul Sentimentul unui sfârșit (Editura Nemira, 2013).
