Frumoasele adormite

Casa frumoaselor adormite este un loc al plăcerilor crepusculare. La lăsarea întunericului, bărbaţii aflaţi la apusul vieţii vin să petreacă noaptea alături de tinere nevinovate cufundate într-un somn adânc, din care nici o sărutare, nici un gest violent nu le poate trezi. Pasivitatea lor e periculoasă, pentru că reprezintă o permanentă tentaţie de a depăşi limitele impuse, un îndemn pervers la agresiuni doar aparent fără consecinţe. Sunt aceste fete jucării, sau victime? întreabă Kawabata, iar răspunsul nu e niciodată univoc.

„Cartea lui Kawabata este un studiu al fantasmelor erotice din mintea unui senzualist atent până la morbideţe atât la miresme şi parfumuri, cât şi la nuanţele mângâierii, fascinat de unicitatea fiecărui trup de femeie de care se apropie, ataşat de cuceririle sale sexuale din trecut... Încăperea unde nu se află decât un pat şi un trup adormit, ce poate fi folosit sau abuzat, după bunul-plac al bărbatului, fără martori şi deci fără ruşine, este o scenă pe care Eguchi se poate vedea aşa cum este de fapt – bătrân, respingător şi aproape de moarte. Nopţile pe care le petrece cu fetele fără nume nu-i provoacă bucurie sau plăcere fizică, ci melancolie, regret şi suferinţă.“ (J.M. COETZEE, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, The New York Review of Books)