Căci în ere ciudate şi moartea-i muritoare.
H.P. Lovecraft, Oraşul fără nume, 1921
Editura amalgama prezintă pentru prima oară în limba română o ediție integrală a mitului lui Cthulhu, șaptesprezece nuvele care dau forma mitului și a lumii „Marilor Străbuni”, însumând peste 1000 de pagini.
În anii 1920, o revistă americană de ficţiune fantastică şi de groază, numită Weird Tales (Poveşti ciudate), a început să publice povestiri ale unui autor pe atunci necunoscut, numit H.P. Lovecraft. Cum contribuţiile sale la revistă au devenit regulate, povestirile au început să alcătuiască o mitologie consistentă intern şi autoreferenţială, creată din realizarea literară a viselor şi impulsurilor intuitive ale autorului. Deşi, la exterior, a îmbrăţişat o viziune pe de-a-ntregul raţională şi sceptică asupra universului, experienţele sale onirice i-au permis întrezăriri ale unor locuri şi entităţi dincolo de lumea realităţii.
The Call of Cthulhu („Chemarea lui Cthulhu”), scrisă în 1928, pornește de la sugestia că, în anumite momente, când conjuncţiile astrelor adoptă aspectul corect, anumite forţe întunecate îi pot influenţa pe indivizii sensibili, inducându-le viziuni ale „Marilor Străbuni”, entităţi de origine extraterestră asemănătoare zeilor. Aceste entităţi există în altă dimensiune şi pot intra în acest univers numai prin anumite „ferestre”. Cthulhu este Marele Preot al Străbunilor, îngropat în oraşul scufundat R’lyeh, unde aşteaptă vremea întoarcerii lor. Este descris ca un antropoid cu aripi şi cu tentacule şi talie imensă, alcătuit dintr-o substanţă semivâscoasă care se recombină după aparenta sa distrugere la sfârşitul poveştii.
Cthulhu, după debutul în urmă cu 100 de ani într-o revistă obscură la vremea aceea, apare în muzică (Metallica - Call of Cthulhu), în filme de animație (Southpark), servește ca referință pentru personaje din jocuri (World of Warcraft - N’Zoth), iar o regiune ecuatorială de pe Pluto este denumită de către NASA Cthulhu Macula.