— Cavaler de Bourdon, îi zise el cu un glas în care era cu neputinţă să deosebeşti cea mai mică urmă de emoţie, cavaler de Bourdon, în numele regelui, dă spada. Dacă ai refuzat să o dai în mâinile a doi simpli soldaţi, poate ţi se va părea mai puţin umilitor să o predai unui conetabil al Franţei.
— Nu o voi preda, răspunse Bourdon cu semeţie, decât aceluia care va îndrăzni să vină să mi-o ia.
— Nesăbuitule! murmură Bernard.