„Valeriu Anania nu este nicidecum tipul memorialistului egocentric obsedat sa-i foloseasca pe ceilalti exclusiv pentru etalarile sale megalomane. Nu este fireste nici tipul salonard al memoriei de cafenea ce aluvioneaza zvonuri si cancanuri... Inainte de a fi un tandru subtil generos dar sagace observator al celui pe care si-a propus sa-l «picteze» el este un mester al ramei. Inainte de-a va lasa absorbiti de tablou de fizionomiile atitudinea biografiile scenele si personajele de epoca priviti va rog cu atentie lucratura ramei. Nu doar miezul fiintei din portret ci si pozitionarea pictorului fata de subiect plus lucratura calitatea incadrarii... Mana de parinte mana de maestru!“ (Dan C. Mihailescu)