SAPIENTICELE - 3

Deci, Set – Volum 21 în Limba Română… Dar încotro ne îndreptăm, „INCOTRO? TU SPECIE SAPIENS?”, care va fi viitorul acestei Specii, venită dintr-un necunoscut Primato-Hominidic continuat surprinzător printr-o Anthropo-Sapientica care a pulverizat o planetă cu condiţii de viaţă, cu geneza ei, cu evoluţiile ei, restructurată în GenEvo, cu împlinirile şi extincţiile ei, cu metabolism de asimilaţie şi dezasimilaţie, cu reproducere şi moştenire genetică, cu lupta pentru supravieţuire, cu supravieţuirea celui mai bun, sau celui mai norocos, de ce nuu?… Destin de Specie, fericit, nefericit sau quasifericit sau quasinefericit, cine ştie?...

Deci, acest Încotro? Tu! Ca Specie, ca Sapiens, care venind din toate direcţiile genezelor şi evoluţiilor, atât ca Selecţie Naturală (Lupta pentru existenţă care duce la supravieţuirea celui mai apt sau celui mai adaptat, prin care toate variaţiile hereditare avantajoase au tendinţa păstrării în generaţiile succesive), cât şi ca Selecţie Multipolară (triajul selectiv se produce şi la subniveluri de integrare a sistemelor vii ca cel celular, molecular şi sub-molecular), are deschiderea în toate direcţiile, atât ca Fiinţă Humanoid Bionică (umanul reimplantat prin chipuri supra-inteligente, cu dobândirea de avantaje atât din Selecţia Naturală cât şi din Selecţia Artificială), cât şi ca Fiinţă Humanoid Robotică (umanul supravieţuitor pe planete non-biotice, un Techne - Humanoid), ci şi ca Fiinţe Humanoid Clonate (umanul ce ar putea călători prin durate de sute de ani în alte sisteme solare de-a lungul galaxiei noastre).

În fiecare din cele trei „Sapientice” avem întrebările fundamentale de destin ale Speciei noastre (De unde vii? Tu! în Sapienticele - 1, Cine eşti tu? Tu! în Sapienticele - 2 şi Încotro? Tu! în Sapienticele - 3), prefigurate şi venite din negurile antichităţilor Egiptene, Asiro-babiloniene, Persane, Indiene, Chineze, Greceşti sau Romane, şi subliniem, enumerările nu se opresc aici…

De fapt, preluându-l pe Valery, ca totul într-o strofă depinde de primul vers, de axioma aleasă, ca un fel de ordonator şi coordonator genetic, generând multiplicările, nu ne rămâne decât să speram într-o Poeto-Filozofie, care poate fi matematizată, biologizată, antropologizată şi sapiento-logizată întru nesfârşit…

Reiterăm că, în toate cele trei Sapienticele (1, 2, 3) este extrem de vizibilă o permanentă bătălie dintre Marea Filozofie, nu atât a unui autor, cât mai ales a lumii filozofice, cu Mica Filozofie, sau filozofia lirică, deasemenea, nu atât a unui autor, cât mai ales a lumii poetice, înfăşurându-se necontenit în jurul Marii Dramaturgii ca filozofie şi poezie din theatronul scenologic…

Încă o dată reiterăm că, în timp ce Sistemul Filozofic este elaborat în ani, distilat şi şlefuit întru conceptologic extins (conceptual fiind cel mai aproape de adevărul filozofic!), Sistemul PoetoFilozofic este mai degrabă o quasi-spontaneitate lirico-emotivă, un surrealism de graţie metaforică accelerată, ce se produce şi reproduce în luni, săptămâni şi zile, reflectând un gen de cultură clasică, îmboldită şi reîmboldită de vremelniciile unui emoţionalism din erele de Kybernetikos…

Revenind asupra semnelor de întrebare şi uimirilor din toate cele trei Sapienticele (1, 2, 3), printr-un gen de concluzii preliminare, prin autoîntrebări şi autouimiri, semnalizăm o încercare de valorizare şi revalorizare a unui întreg Sapientopoetic, redistribuit (mai mult sau mai puţin divizabil), prin PoetoFilozofie, PoetoConceptologie si Poeto-Technologie… Aceste axiologizări şi reaxiologizări poetice, se doresc un plus-sense de pluralitate, cauzalitate şi unitate, deci, a unui întreg univers poetic deschis tuturor domeniilor de creativitate umană…

Când marii poeţi au fost şi filozofi ai sufletului uman (Homer, Pindar, Hesiod), şi pictori şi sculptori de geniu (Michelangelo), şi teribili dramaturgi (Eschyl, Sophokles, Euripides, Shakespeare şi Pushkin), şi extraordinari compozitori (Mozart, Beethoven, Wagner), şi formidabili oameni de ştiinţă (Goethe), şi mari spirite enciclopedice (Nietzsche, Garcia Lorca, Lucian Blaga), poezia a fost mare, afişabilă întru umanitate, susţinută de valori creative de excepţie ca cele de mai sus citate (evident, nu singurele)…

Când însă, poezia a fost doar apanajul strict al poeţilor, o formă de poezie întru poezie, un poetism prin poietism, poezia, poezia în ea însăşi, nu a mai fost mare, sau o teribilă excepţie creatoare, înfundându-se în îngustimi auto-blocante… De aceea, treptat, gradual, poezia, nu a mai produs, nu a mai generat, nici mari filozofi, nici mari oameni de ştiinţă, nici mari artişti, întrând într-un labirint al mulţimilor poetice, într-un pluralism nedefinibil şi non-descriptibil…

De aceea, întrebarea fundamentală rămâne, dacă vom reuşi să generăm prin Sapienticele noastre un reviriment în lumea poetofilozofică sau poetoştiinţifică. Aceasta este desigur, ambiţia noastră, aceasta este direcţia noastră de asaltare poeticoexploratorie, a videopoetismului întru cercetare şi descoperire, o vectorialitate poeticoaxiologică şi poeticolexicologică, depăşind printr-o autodepăşire toate mulţimile precedente…

Poetosapientologist

Köln Nord – Deutschland

8 decembrie 2018

…Dar, un moment, “Just a moment, Einen Augenblick, bitte”, cum vine că toate cele trei Sapienticele (1, 2, 3) au date diferite în prefaţe (Sapienticele – 1 la 3 Decembrie 2018, Sapienticele – 2 la 4 Decembrie 2018 şi Sapienticele – 3 la 8 Decembrie 2018) dar, toate trei au aceeaşi dată de finalizare, 20 Decembrie, 2018?...

Simplu, cele trei Sapienticele au fost scrise quasi-concomitent, fiindcă fiind întru aceeaşi Specie, întru acelaşi Sapiens, deci IzotropoSapiens (Izotropism Poetosophic), adică acelaşi în toate direcţiile planetare (şi poetoplanetare), şi asta cel puţin în ultimii 50.000 de ani, autorul nu poate face distincţii prea mari, IntraSapientice sau IntraPoetoSapientice să le zicem aşa, indiferent de perioada Paleolithicului Superior (aproximativ 50.000 – 10.000 de ani înaintea timpurilor prezente, before present times, BPT), a Neolithicului triadic, vechi, mijlociu, târziu (aproximativ 10.000 – 3.000 de ani, înaintea timpurilor prezente, BPT), a Antichităţii triadice, veche, mijlocie, târzii (3.000 de ani înainte de Christos, BCE – AD 500, Anno Domini sau Era Domnului, deci 3000 BCE – 500 AD), a Scholasticii de asemenea triadice, veche, mijlocie, târzie, (AD 500 – 1500 AD sau Era Noastră), a Renaşterii (Era Noastră, AD 1200 – 1600), a Iluminismului (1600 – 1800), şi a Erei Moderne 1800 – 2020… Deci 7 (şapte) Ere Sapientice, cel puţin până acum, fiindcă, volens–nolens, odiseea Sapientică şi posibil Post-Sapientică cotinuă…

Protosapientologist?

Sapientologist?

Postsapientologist?

...Cine ştie?...